De ce Hip Hop?

De ce Hip Hop si nu house, trance, manele…orice alt gen de manifestare sonora? O intrebare simpla cu un raspuns cat se poate de intortocheat, complicat si cum mai vreti voi. Probabil totul a inceput ca un fel de manifestare rebela a unui copil de 11 ani. Ascult rap din vara lui ’96, deci am aproape 12 ani pe cartea de munca (vorba lui Cumicu). Imi aduc aminte cu placere de primele casete… R.A.C.L.A, Da Hood Justice, Ghetto Daci, compilatiile Marpha Hip Hop, Murale, Pace Cartierului… ce vremuri. Vremuri in care membrii acelor trupe aveau un aer misterios, poate pricinuit de faptul ca nu puteai gasi informatii doar cu cateva clickuri. Era frumos, eram multi, erau multi… Imi doream sa-i cunosc, sa fiu ca ei, sa fiu ei sau mai mult decat ei. A mai trecut vremea, pe cativa am avut onoarea sa-i cunosc, pe cativa nu. Unii mi-au infirmat oarecum acea convingere din copilarie, altii au amplificat-o, intradevar unii erau si sunt artisti iar altii doar rapperi. Imi pare rau si tanjesc dupa acele vremuri, imi doresc iar sa fiu un copil nevinovat care toceste casetele favorite de la atata ascultat, pe ascuns, cu prietenii sau singur. Mai mult decat am ascultat muzica asta, consider ca am simtit-o, si ca o simt in continuare, si asta nu-mi poate lua nimeni. Detest noul val din rap, nu-l suport nici cat negru sub unghie, cu mici exceptii mai mult sau mai putin subiective. Niciodata nu m-am dezis de origini si probabil voi ajunge unul dintre “aia batrani”, nostalgici… cum sunt parintii mei sau ai tai dupa Abba, Pink Floyd, Blue Oyster Cult, R.E.M, Billy Idol, Bob Marley etc.
De ce Hip Hop…. nu consider ca ma regasesc in cultura asta, nu-mi reflecta personalitatea in totalitate, dar e o manifestare care ma atrage, care are (sau cel putin avea) acel “ceva” care ma face sa ma intorc tot timpul la ea si sa nu-i intorc niciodata spatele. Ar cam trebui sa ma opresc, incepe sa sune a testament si scriptura asta. Probabil voi dezolvta subiectul mai pe larg intr-un viitor articol, dar cine ma cunoaste stie ca la mine tot timpul e loc de “probabil”.
Cat despre actuala situatie din Hip Hop, nu pot sa spun decat ASTA ESTE.
Trebuie sa iubim ziua de maine. Va pup.
Ztele aka Antonio Bender Rodriguez

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI