Still me…

Am impresia ca tocmai s-a incheiat un ciclu destul de lung in viata mea.
Ma sperie ce-am scris mai sus, ma sperie necunoscutul, dar in acelasi timp ma si fascineaza, e ca o forta care ma impinge sa merg inainte, sa imi iau (din nou) viata in maini, dar s-o las pe ea sa ma ghideze… sa vad unde ajung.
Daca ma intreba cineva acum 5 ani cum m-as fi vazut azi, cu siguranta raspunsul n-ar fi avut legatura cu realitatea actuala.
Vor urma niste schimbari majore in viata mea, in stilul meu de viata, schimbari pe care le astept cu deosebit interes.
Totusi, cu ce am ramas dupa acesti 24 de ani? Mi-e dificil sa ma exteriorizez, in general simt ca problemele mele nu pasioneaza si nu privesc pe nimeni, de-aia nici nu astept ajutor, sau sfaturi, sau ce-o fi.
Esentialul la tot ce-am zis mai sus e ca ma schimb, ma schimb ca persoana, ca om in societate. Din cate vad procesul e in mare parte ireversibil. Nu stiu in ce masura e bine, dar recunosc ca ma fascineaza.

Toti avem demonii nostri, cu care trebuie sa traim, indiferent de cine si unde ajungem. Mai ramane sa ma impac si cu ideea asta. Totusi, am remarcat ca pe masura ce am crescut si am inaintat in varsta, tintele mele au devenit tot mai palide, ambitiile tot mai mici, si asta nu-i chiar bine.
Diferenta e ca ce fac si ce urmeaza sa fac voi face singur, si eu voi fi singurul responsabil. Ca nu e nimeni sa se bucure sau sa planga cu mine, asta e alta poveste, poveste care nu va aparea niciodata pe blog.
Ztele

Se-ntampla, ba!

In sfarsit, primul material T.V.P. Crew! Oh happy day!
Dupa o gramada de vreme in care am stagnat, in cautarea unei (sa-i zicem) identitati, am strans randurile si ne-am apucat incet incet de munca. Suntem la stadiul in care ne alegem instrumentalele, concepem exact linia lirica si muzicala pe care va merge acest material, etc.
Nu-i pot spune album, pentru ca nu e, e ceva intre EP si album.
In formula actuala nu suntem de mult, asa ca incercam sa ne orientam fiecare, sa ne descoperim stilurile si sa facem ca totul sa fie bine.
In sfarsit!